Pentru o bună bucată de timp, inteligența artificială m-a dat peste cap pentru că mi-a luat o parte din muncă și o parte din identitate, iar această pierdere am resimțit-o ca pe o formă de doliu. Pe parcurs am conștientizat că lucrurile pe care AI le face cel mai bine nu sunt cele care contează cu adevărat în leadership dacă dorim ca oamenii să rămână în centru. Și, în lod interesant, important pentru leadership rămân abilitățile feminine, acele abilități care multe ori ne atrag echieta de „soft”, de prea moale. Sau acesta e punctul meu de vedere, iar acest articol e unul de opinie al meu Corina Ștefan, așadar luați-l ca atare.
Leadership în „era” AI
Leadershipul în era AI nu înseamnă să folosești cele mai noi unelte pentru că, serios acum, apar prea multe tool-uri peste noapte. Eu consider că, mai degrabă, înseamnă să rămâi omul care decide de ce și pentru cine le folosește.
AI e imbatabil la viteză, informații, volum și recombinarea a ceea ce există deja, a fost produs, gândit sau făcut anterior și care există online sau cu care a fost antrenat. Mai concret, lucrează din trecut, din tot ce a fost făcut și pus în cuvinte până acum. Nu simte, nu are intuiție de mediu, nici un interior din care privește lumea așa cum ar vrea să fie. Nu poate construi încredere și nu poate percepe nevoia reală din spatele a ceea ce spune un om. Un lider care simte și ascultă conduce din viitor. O mașină, tinde să repete trecutul mai evoluat, într-un viitor impredictibil.
De ce femeile-lider ar putea avea o implicare reală acum cu avantaje pentru noi toți
Timp de decenii, empatia, ascultarea, grija, capacitatea de a citi o echipă au fost tratate drept calități secundare, niște „soft skills” utile, dar neesențiale. Uneori au fost chiar, luate în derâdere sub diverse etichete. Până la apariția AI, contau cifrele, viteza, rezultatul livrat repede. Ei bine, într-un cadru scurt de timp multe dintre abilitățile considerate masculine sunt preponderent înlocuite de AI și face o treabă excelentă, chiar mai rapid și mai bine decât mulți bărbați pe planetă. În același timp, exact acele calități considerate secundare au devenit peste noapte cele mai importante, pentru că sunt singurele pe care AI nu le poate prelua. Abilitățile numite „soft” sunt acum cele mai hard din leadership pentru a păstra oamenii în centru.
Nu spun că ar fi însușiri biologic feminine, spun, mai degrabă, că sunt capacități pe care multe femei au fost nevoite să le dezvolte, adesea pentru că li s-a cerut mai multă răbdare, mai multă ascultare, mai multă grijă față de ceilalți. Ce a fost multă vreme o povară nedreaptă devine acum un avantaj concret. Într-o lume în care AI dă răspunsuri, câștigă cine pune întrebările bune și simte nevoia reală, din mediu, din spatele lor.
Gândește-te la ce înseamnă asta în practică.
Un chestionar de engagement generat de AI îți dă cifre despre echipa ta. Prezența ta reală într-o conversație îți spune mai mult decât 1000 de cuvinte și sute de chestionare completate. AI poate rezuma o durere, dar nu o poate simți. Mai poate scrie un plan impecabil, dar nu poate face oamenii să creadă în el, nici să vadă impactul în mediu al acelui plan. În relație, în încrederea construită om cu om, cam greu să intre AI.. Iar acesta e fix terenul pe care multe femei-lider se mișcă firesc.
Avantajul nu vine de la sine ca o adoua natură
Atenție însă, nu e un avantaj pe care îl primești, ci unul pe care îl păstrezi doar dacă rămâi atentă. Dacă externalizezi gândirea către AI, dacă îi predai discernământul și te mulțumești cu răspunsul lui doar pentru că sună convingător, pierzi exact ce te făcea specială. Un mușchi nefolosit se atrofiază, fie că e biceps, fie că e gândire.
Responsabilitatea nu se automatizează, ci, dimpotrivă, contextul AI cere să devenim mai responsabile, așa cum natura maternă a femeii o cere. Aceasta nu pentru că „AI” ia o decizie proastă, ci omul care i-o predă fără să verifice și pentru că AI e ca un copil care învață de la noi. E un fel de oglindă, așa cum copiii care învață sunt o oglindă a ceea ce spun părinții. Riscul să nu fim responsabili? Ca acel copil, AI, să tot progreseze către un adolescent progresiv mai rebel. Ca AI, ca amplificator, să aibă repere din grijă pentru oameni, nu grabă sau orgoliu.
Aceasta nu e o părere singulară, doar a mea, nici o preocupare individuală. Oameni din interiorul marilor laboratoare de AI și voci de la ONU trag semnale de alarmă despre viteza cu care avansează aceste sisteme, iar aceste voci se amplifică. Și, pentru că vorbeam despre AI ca despre un copil, acum vocile care strigă arată și spre ”cine sunt părinții” mașinăriilor.
Ar fi provocator să concurăm cu mașinăria pe terenul ei forte. Totuși, cum ar fi să ne aducem aportul în leadership acolo unde putem?
Nu câștigăm viitorul concurând cu AI pe viteză, pentru că acolo pierdem toți. Câștigăm, mai degrabă în primul rând prin Responsabilitate, prezență, empatie și abilitatea intuitiv-umană de a simți încotro merită să ne îndreptăm. Aici, femeile antrenate o viață întreagă să asculte și să simtă nu pot fi concurate de mașinărie, nici devansate. Aici femeile au accelerația la maxim. Și, poate, zic eu, aici le e locul: în leadership-ul viitorului.
Acum circulă tot felul de chestii, idei, instrumente care te îndeamnă să te unești mai mult cum mașinăria. Perspectiva pe care o am e că timpul ca AI să fie pus în lucru pentru umanitate, cu empatie și atenție la nevoile umane. Ultimee două nu pot fi copiate de niciun model AI. Cel puțin deocamdată.
Am multe de spus despre leadership și educație în acest context, dar mă opresc. Totuși, spun că abordez acest subiect pe larg în blog, despre Teoria U a lui Otto Scharmer, în articolul de pe site-ul meu: Teoria U: cum să înveți și să conduci în era inteligenței artificiale.
Despre mine:
Corina Ștefan este trainer și consultant în marketing, cu peste 13 ani de experiență, și fondatoarea platformei trans-formare.ro.
