Sectiunea „Oameni care inspira” e sustinuta de InterviurileIKIGAI.ro | #CraciunCuIKIGAI
„Sunt un om implicat în comunitate, cu o formare care mă obligă să fiu atentă la detalii, la consecințe și la ideea de responsabilitate. În tot ce fac încerc să îmbin rigoarea cu empatia și să nu rămân la nivel de teorie, ci să transform principiile în acțiuni concrete. Mă preocupă felul în care trăim unii cu alții – oameni și animale – în același spațiu și cred sincer că putem construi comunități mai sigure și mai umane prin gesturi aparent mici, dar constante.„
Andreea Iorgulescu
Andreea Iorgulescu – Managing Partener la IORGULESCU-LEGAL
Care este acea idee sau lectie pe care ai transmite-o lumii daca ai avea doar un singur mesaj?
Faptul că responsabilitatea nu se oprește la ușa casei noastre și nici la granița dintre oameni și animale. Modul în care ne raportăm la cei vulnerabili – fie că vorbim de persoane, fie de animale fără stăpân – arată cât de serios ne luăm propriile valori. Din zona în care lucrez știu că regulile și structura sunt importante, dar cred că adevărata schimbare începe din felul în care alegem să ne purtăm când nu există sancțiune, ci doar conștiință. Uneori, o sesizare făcută la timp, o sterilizare plătită sau un „mă bag și eu să ajut” cântăresc mai mult decât ne imaginăm.
Unde iti gasesti cel mai des inspiratia?
În oameni care fac bine discret: voluntari, medici, persoane care, din propriile resurse, ajută și pe alții fără să astepte nimic în schimb. Mă inspiră proiectele bine gândite, cu structură și coerență, poate și pentru că sunt obișnuită să văd lucrurile și printr-o lentilă pragmatică: care e problema, care e soluția, ce impact are. Mă inspiră dialogurile oneste, situațiile din care chiar învăț ceva și momentele în care văd cum o idee bună este dusă până la capăt.
Care sunt pasiunile tale cele mai puternice si cum te influenteaza ele in fiecare zi?
Mă pasionează tot ce ține de ideea de justiție în sens larg, de învățare prin lectură și de echilibrul pe care mi-l aduce sportul. Îmi place să înțeleg mecanisme, reguli, de ce se întâmplă lucrurile într-un anumit fel și cum pot fi schimbate în mod responsabil. Cititul îmi dă context și perspective noi, sportul mă ajută să rămân ancorată și disciplinată, iar toate acestea se reflectă în felul în care iau decizii, în modul în care privesc o problemă și în proiectele în care aleg să mă implic. Încerc să folosesc ce știu și ce descopăr constant pentru a susține cauze în care cred și pentru a contribui, atât cât pot, la o comunitate mai echilibrată și mai corectă.
Daca ai putea schimba un singur lucru la oamenii din jurul tau sau la comunitate, ce ai alege sa schimbi si de ce?
Aș diminua minciuna, falsitatea și dorința de „a trăi fiecare pentru el”, fără niciun gând la consecințele asupra celorlalți. Le văd în multe forme: „nu e treaba mea”, „dacă mie îmi e bine, restul nu contează”, „lasă, că merge și așa”. Tipul acesta de atitudine rănește relații, distruge încredere și lasă problemele să crească – de la nedreptăți tolerate, până la conflicte și abuzuri trecute cu vederea. Dacă ne-am asuma, măcar puțin, ideea că trăim împreună și că acțiunile noastre nu se opresc la noi, am fi mai corecți unii cu alții, am semnala mai des ceea ce nu e în regulă și ne-am gândi de două ori înainte să facem un rău „mic”, dar cu efect mare.
Care consideri ca este cel mai puternic atu al tau si care este provocarea personala cu care lucrezi cel mai des?
Unul dintre principalele mele atuuri este gândirea structurată: îmi place să înțeleg contextul, să formulez întrebările potrivite și să transform informațiile în pași clari și aplicabili. Este o abordare care derivă firesc din formarea mea profesională. La aceasta se adaugă empatia, care mă ajută să nu pierd din vedere dimensiunea umană a situațiilor.
Provocarea cu care lucrez constant este tendința de a prelua prea multă responsabilitate – „pentru ca lucrurile să iasă bine” – și de a amâna momentul în care cer sprijin. Lucrez să îmi setez limite, să deleg și să mențin un echilibru care să facă implicarea sustenabilă pe termen lung. În același timp, încerc să devin mai puțin vulnerabilă emoțional în fața unei societăți adesea lipsită de scrupule: să îmi păstrez principiile, dar să nu las fiecare nedreptate să mă consume, ci să transform această energie în motivație pentru a-mi atinge obiectivele cu claritate și consecvență.
Daca ar fi sa spui o mica parte din povestea ta care te-a format, ce moment ai alege si de ce?
Cred că momentul care m-a format cel mai puternic a fost tranziția de la viața de student la realitatea de după facultate, când am părăsit băncile facultății de drept și m-am confruntat, pentru prima dată, cu lumea „din afară”. Atunci am realizat cât de mare este diferența dintre rigoarea teoretică din manuale și imprevizibilul situațiilor reale, în care oamenii, emoțiile, interesele și contextul cântăresc la fel de mult ca litera legii. A fost perioada în care a trebuit să îmi regândesc strategiile: să învăț să mă adaptez rapid, să gestionez situații pe care nu le-aș fi putut anticipa niciodată dintr-un curs de drept și să îmi construiesc propriile repere ca să pot rezista și performa într-un mediu uneori dur, competitiv și lipsit de scrupule.
Acea etapă m-a învățat să ies din zona de confort, să privesc critic, dar lucid, realitatea și să îmi folosesc formarea juridică nu doar ca pe un set de cunoștințe, ci ca pe un instrument prin care pot să analizez, să decid și să-mi trasez drumul mai departe, în acord cu valorile mele.
Exista un moment din viata ta in care ai simtit puterea unui gest mic facut de cineva?
Din păcate, dacă mă uit sincer în urmă, nu pot să indic un moment anume în care un gest mic venit din partea cuiva din afara familiei să mă fi marcat în mod deosebit. Sprijinul real și constant a venit mereu din interiorul familiei mele – ei au fost cei care m-au susținut, m-au încurajat și m-au învățat, prin propriul exemplu, că un gest mic poate însemna enorm pentru cineva.
În ceea ce mă privește, nu am avut parte de astfel de gesturi din partea unor persoane din exteriorul cercului familial, care să îmi rămână întipărite în memorie. Poate tocmai de aceea sunt cu atât mai conștientă de importanța gesturilor mici și încerc, pe cât pot, să fiu eu însămi acel „om care face un mic gest” pentru alții.
Care este credinta sau valoarea care te ghideaza cel mai mult in viata?
Mă ghidează ideea de responsabilitate: față de ceea ce spun, ceea ce fac și ceea ce las în urmă. Din mediul în care lucrez știu cât de important este să înțelegi consecințele unui act, ale unei decizii sau ale unei omisiuni, iar asta mă face să privesc cu atenție fiecare pas pe care îl fac. La acest filtru rațional se adaugă și credința mea în Dumnezeu, care îmi dă un reper interior mai puternic decât orice regulă scrisă și mă obligă să mă întreb, în mod onest, nu doar „e permis?”, ci și „e corect? e drept? e uman?”.
Această îmbinare între responsabilitate și credință îmi influențează felul în care mă raportez la oameni și la spațiul comun în care trăim cu toții și mă ajută să caut, pe cât posibil, soluții care să fie nu doar eficiente, ci și drepte și demne.
Ce te-a motivat sa te implici in campania #CraciunCuIKIGAI si sa faci aceasta donatie?
M-au convins atât cauza, cât și felul în care este construită campania.
În același timp, mă motivează foarte mult abordarea Asociației TNR de a trata problema pisicilor comunitare printr-o soluție responsabilă și sustenabilă: capturare, sterilizare, eliberare. Este genul de intervenție care îmbină grija față de animale cu nevoia de echilibru în comunitate.
Faptul că toate acestea se întâmplă în perioada Crăciunului adaugă un sens în plus: îmi place ideea de a transforma spiritul de „a dărui” într-un gest care se traduce în mai puțină suferință și mai mult bine, dincolo de zona strict personală.
